Cum transformi dorința în putință?

Când ți-ai dorit ceva ultima oară și l-ai obținut?

Nu mă refer neapărat la obiecte. Uită de mobilă, cărți și hăinuțe.

Când ți-ai dorit ultima dată iubire? Ori liniște? Ori poate să fii cel mai bun?

Se simte adânc. Acele lucruri după care pare că tânjești continuu te trag de mânecă. Vrei să fii plăcut, ori poate să ai iubirea celui de lângă tine. Nu ai zice nu unui salariu mai mare ori unei vacanțe ”cum are toată lumea”. Poate chiar e și o umbră de dezamăgire, poate chiar ți se strânge sufletul când îți dorești, dar nu pare să se întâmple nimic.

Dacă ceea ce am descris sună cunoscut, am o veste bună pentru tine!

Citatul acela cu ”ai deja totul în tine” are dreptatea lui.

Cum?

Principiul e simplu: mintea umană funcționează prin căi neuronale. Fiecare gând șau șir de gânduri formează o rețea pe care, cu cât noi ne gândim mai mult la acel lucru, cu atât o încărcăm mai mult.

E ca și cum tu mergi spre casă și alegi același traseu de fiecare dată. Într-o zi, cineva îți arată un drum mai scurt, cu mai puține străzi ori cu trafic mai lejer. În 9/10 dăți, o vei lua tot pe drumul pe care îl cunoști. Poate că îl încerci o dată pe celălalt, însă după ani întregi pe același drum, schimbarea lui va veni mai greu.

Uneori chiar găsești și motive noi pentru care să folosești drumul știut. Observi că are copaci, că trece printr-un parc unde se joacă căței, iar tu îi iubești acele animale pufoase la extrem, ori pur și simplu ”îl știi deja”.

Similar, cu cât îți dorești mai mult, cu atât vei rămâne cu dorința.

Creierul tău s-a obișnuit cu ideea că dorești, atât de mult încât uneori nici nu realizezi cum ar fi dacă nu ți-ai dori, ci ai avea!

Calea simplă de a-l scoate din ”bucla dorinței”? Simte cum ai!

Ce vezi? Ce îți trece prin minte? Ce ai face cu ce ai acum? Punându-ți aceste întrebări, deja ai evoluat. Nu mai e doar dorința singură. Ai un scop! Probabil vezi și cum îl atingi.

Entuziasmul învie, ai idei noi, te vezi acolo, guști senzația de a avea! Zi de zi se repetă. Începi să te simți altfel, mai ușor, zâmbești mai mult, lumea pare să aibă și soluții, nu doar frustrări. Efectiv îți reînveți mintea să lucreze pentru tine.

Dar de unde vine impulsul care îți permite să te oprești?

Mintea singură nu are capacitatea să rescrie o informație peste alta dacă nu există o diferență de putere între cele două elemente. Nu se poate păcăli singură la același nivel la care ”rulează”.

Aici intervine emoția. Cu cât o anumită informație este mai încărcată emoțional, indiferent de polaritatea emoției, fie ea pozitivă, ori negativă, cu atât aceasta va avea un ascendent asupra alteia. Natura emoției contează în mare parte pentru starea ta de bine. Omul, construit după principiul plăcerii, va tinde în majoritatea cazurilor, să prefere binele perceput de el și să investească mai mult în ceea ce îl aduce.

În viața reală se traduce prin faptul că ne este mai ușor să susținem acele acțiuni care nu doar că ne aduc beneficii pe termen lung, ci ne și dau o stare de bine interior.

Poetic spus, curajul de a face pasul, de a tăia rețeaua de dorințe, e al sufletului. Vocea aceea pe care o auzi, dincolo de ce spune ”societatea” că se poate face ori că meriți să îți dorești, pe ea o știi ca suflet.

Da, Eul vrea. El știe din ce a învățat că dorința e importantă, dar uită că sufletul are puterea de a aduce în fapt.

Acum știi. Așa că e timpul să lași sufletul să șoptească mai tare, pentru a transforma ”vreau” în AM!